|
|
Dl. Blujdescu (s-au nenea Puiu cum ii spun prietenii) a publicat foarte multe articole tehnice in revistele Radiocomunicatii si Radioamatorism si Conex Club. S-a ocupat mult timp de pregatirea tehnica a candidatilor pentru obtinerea autorizatiilor de emisie-receptie de la radioclubul YO3KDA.
YO3CCC: Locul si data nasterii? YO3AL: 17 iunie 1935 comuna Izvorul Barzei, judetul Mehedinti. 3CCC: De unde pasiunea pentru electronica? 3AL: Eu am crescut in casa bunicilor la tara, pe malul Dunarii. Bunicul, vazand ca-mi place radioul mi-a facut o antenna lunga de vreo 100m si a coborat din podul casei batrana galena. Inca din timpul liceului am capatat o dragoste pentru fizica in general si pentru radio in particular. Scoala avea un laborator de fizico-chimice dotat cu aparatura din import iar lectiile erau intotdeauna insotite de experiente. La orele de fizica si chimie, profesorii erau ajutati de laboranti angajati. La noi in liceu, profesorul de fizica si laborantul stateau in laborator pana seara pentru ca elevii sa poata veni la discutii, experiente si consulatii pe probleme de fizica. 3CCC: Cum ati venit in contact cu radioamatorismul? 3AL: Primul contact cu radioamatorismul l-am avut in Turnu Severin unde locuiam in aceea perioada. Am fost trimis cu un bilet de catre profesorul meu de fizica la Atelierul de reparatii radio, la dl. Voicu (un fost radioamator) care m-a tratat ca pe propriul lui fiu. Acolo l-am cunoscut pe Jiplea Ion (Nelu), care ulterior a devenit radioamator autorizat cu indicativul YO7EF si cu care am devenit prieten. Tatal lui ma invita mereu pe la ei pentru ca Nelu sa nu lucreze singur la statia de emisie-receptie pentru ca era periculos sa lucrezi cu curent electric si in felul asta ne supravegheam unul pe celalalt. 3CCC: Ce facultate ati urmat dupa terminarea liceului? 3AL: Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, specialitatea Radiocomunicatii; era proaspat infiintata prin desprinderea de cea de electrotehnica. Am fost prima promotie, in1958! 3CCC: Pe unde ati lucrat dupa terminarea facultatii? 3AL: Incepand cu 1958 si pana la pensionare in 1997 am lucrat in urmatoarele locuri: - Directia Regionala, Posta Craiova, numai 2 luni; - Statia de radio Craiova (de la Turceni) intre 1958 si 1961; - Statia de Radio Tancabesti intre 1961-1970; - Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor intre 1970 si 1975; - Intre 1975 si 1997 am fost angajat colaborator extern la Institutul de Fizica Atomica (IFA) dar eram salariat in cadrul Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor. 3CCC: Cand ati devenit radioamator autorizat? 3AL: La statia de emisie Radio Craiova lucrase un radioamator cunoscut (Jean Tanasescu YO7LHG) asa ca s-a aflat repede despre noii angajati. Se poate sa fi fost informati pe sus (prin eter) si de prietenul meu din adolescenta Nelu YO7EF. Salariatii statiei de radio se aprovizionau de la Craiova (60km distanta) de doua ori pe luna, dupa ce se primea salariul, evident. La un moment dat am fost contact de craioveni prin Sabin Popescu YO7EA sa le comunic data deplasarii mele la Craiova ca sa se organizeze examen AVSAP la care ma invitau sa concurez. Asa a aparut certificatul AVSAP din 1958, dar directorul meu de atunci m-a povatuit sa nu cer autorizarea cat timp lucrez si locuiesc acolo. L-am ascultat si tarziu, peste ani, am inteles ca stia mult mai mult decat mine; muntii sunt destul de aproape de Turceni, amplasamentul nostru de atunci. Dupa transferul la statia Tancabesti, pana dupa 1970 am locuit in blocul statiei la cam 200m de pilonul autoradiant (190m/ 150kW), asa ca m-am linistit dupa ce cu toate prevederile am ars circuitul de intrare al unui receptor Tesla-Lambda-4. Am lucrat la doua statii de radio la care se faceau mereu tot felul de constructii noi s-au modificari de instalatii, asa ca n-am simtit nevoia sa mesteresc si acasa cat am lucrat aici. La minister am suferit de lipsa butoanelor, iar la IFA m-am reprofilat pe tehnologii de vid, asa ca. De cand ma stiu nu am fost pasionat de traficul radio s-au de concursuri, deci n-am fost radioutilizator; poate este o consecinta a anilor petrecuti in exploatarea emitatoarelor de radiodifuziune, unde prezenta unui microfon in salile tehnice era considerate crima curata. In compensare mi-au placut butoanele si mai ales curentul de RF care se comporta destul de deosebit de cel industrial (50Hz). Ulterior, cand am dorit sa ma autorizez, certificatele AVSAP nu mai erau agreate. Cand am lucrat la minister si la IFA mi-a venit cheful de constructii si cum nu doream decat indicativul si dreptul de a experimenta acasa, m-am inscris la incepatori UUS. Mai tarziu cand la YO3KDA au aparut copii autorizati categoria a III-a restrans, potrivit reglementarilor de atunci nu puteau fi asistati la statia colectiva decat de un radioamator clasa a II-a si numai daca era trecut in autorizatia statiei. Asa ca n-am avut incotro si am urmat calea spre o autorizatie corespunzatoare, clasa a II-a. 3CCC: Ati mai publicat articole tehnice si in alte publicatii (carti s-au reviste), altele decat revistele Radiocomunicatii si Radioamatorism si Conex Club? 3AL: Oarecum, caci am scris doua carticele in editarea centrului de documentare a ministerului nostru; una despre exploatarea rationala a tuburilor electronice de mare putere, iar celalalta despre circuitele de insumare a puterii emitatoarelor proaspat aparute la statiile noastre de radiodifuziune MA. Ambele au fost editate anonim si asta cred ca s-a intamplat pentru ca nu eram membru de partid. Am aceasta convingere deoarece cam in acelasi timp colegul meu de birou (si de scoala) care era membru de partid a produs si el doua asemenea carticele la aceeasi editura, dar in cazul sau autorul apare scris pe coperta, asa cum se obisnuieste. Cum orice situatie neplacuta are si consecintele sale nostime (pentru cine le poate observa), ulterior, de cate ori mi se cerea parerea in probleme tehnice de genul celor prezentate in cele doua carticele, la scurt timp eram laudat: Da domnule asa scrie si intr-o brosura din biblioteca noastra!. Deci, fiind un fel de autor sub acoperire putem considera ca n-am publicat nimic. Cele doua articole de initiere pentru radioamatori publicate in Tehnium nu pot fi considerate ca activitate profesionala, asa ca le trecem cu vederea. 3CCC: Cum ati luat contact cu YO3KDA, radioclubul de la IFA? 3AL: Catre servici mergeam in acelasi autobuz cu Nae Codarnaie YO3ZM care m-a invitat la radioclubul YO3KDA, prilej cu care am cunoscut si alti radioamatori. Aici, am aflat de la Emil Popescu YO3RY ca sunt multi doritori sa devina radioamatori dar nu are cine sa-i pregateasca pentru examen (sa tina cursurile radio). Atunci, m-am oferit eu, dar pentru asta am fost nevoit ca sa ma pregatesc sa dau examen si sa iau clasa a III-a. In scurta vreme numarul certificatelor de radioamator la acest radioclub a crescut cu 60, dintre care cam 15 erau categoria restrans. Tot aici l-am cunoscut si pe Costica Sarbu YO3JG. 3CCC: Cat timp ati pregatit aspirantii la autorizatii de emisie-receptie de la YO3KDA? 3AL: Nu-mi amintesc durata acestor cursuri dar au fost mai multe serii, ultima (probabil, prin 1985) fiind cea mai placuta deorece era compusa din rechinii care se pregateau pentru certificatul de avansat. 3CCC: In ce consta aceasta pregatire? Mai erati ajutat de cineva? 3AL: Statia avea o mica sala cu banci si chiar si o tabla, cam ca la radioclubul nostru municipal. Se tineau ore si se luau notite ca la scoala. Eu m-am ocupat numai de radiotehnica; la celelalte materii de examen nu eram in masura sa dau lectii. Nae YO3ZM ii pregatea la regulile de trafic, iar de telegrafie se ocupa Emil YO3RY ajutat de domnul Puiu, instructor militar de telegrafie si tatal a doi copii deosebit de simpatici care se pregateau si ei la cursuri. Pentru copii au trebuit organizate cursuri in doua serii, dimineata s-au dupa-amiaza, in coformitate cu orarul lor de la scoala generala unde invatau. Dintre cei doi frati, mezinul avea o ureche parca facuta pentru telegrafie. Intr-o zi, asistand intamplator la ora de telegafie a tatalui (Puiu), la sfarsitul lectiei acesta a procedat ca de obicei si a trecut magnetofonul pe viteza dubla ca sa se asigure ca elevii retin melodia si nu numara. La un moment dat a aparut o controversa intre tata si fiu. Tancul (era atunci in clasa a II-a, cred) a zis: Mai tata tu nu auzi ca este Ti-Ti-Ta? No comment! Activitatea la YO3KDA a fost o adevarata incantare pentru mine. De exemplu, dupa autorizare fiecare fost candidat era botezat operand prima legatura de la statia colectiva cu un radioamator care astfel devenea NASUL sau; cel mai des devenea NAS bunul meu prieten si vecin Costica YO3ARD. Cand a venit momentul sa fie botezati copii autorizati restrans, Mimi Marzea cea mamoasa a dat o fuga pana acasa (cam la 300m de statie) si i-a nasit pe banda rulanta. Numai ca de atunci s-a ales cu apelativul de Nasa Mimi pe care-l utiliza toata lumea. HI! Nasa Mimi are indicativul YO3DJU si este sotia lui Marzea Ion (Nelu) YO3CUN. La noi la statie mai erau si alte cupluri autorizate cum ar fi fam. Gheorghe: George (noi ii spuneam Gheorghe la patrat) YO3CUL si Geta YO3DKC. De altfel si Tantica, sotia lui Florin YO3DFI a ratat cu putin autorizarea (domnia sa devenind bunica) dar luase microbul caci intr-o duminica in care ne adunaseram mai multi la statia colectiva ne-a sunat (de acasa) sa intram in banda ca ne cauta disperat Nicu YO3ARK; deci, avea receptorul in functie! In afara de cupluri am avut si perechi de frati ca in cazul fratilor Florea, din care se pare ca numai Mihaela YO3DKD si-a mai pastrat autorizatia. Multi dintre parintii copiilor autorizati restrans si-au luat si ei autorizatii ca sa poata piticii sa lucreze de acasa. Au fost multe astfel de dublete, dar am costatat cu tristete ca azi nu mai sunt autorizati decat Ganciu Florin YO3DFI cu fiica lui Mariana YO3DKS si Moldovan Ilie YO3CZD cu fiul Adrian YO3CZI. Copii de atunci au astazi la randul lor copii (si probabil si servicii grele) asa ca nu prea mai apar in banda, dar tatii (acum pensionari) aud ca incing transceiverele de le merg fulgii! Au fost vremuri frumoase, poate si pentru ca eram mult mai tineri asa ca nu prea dadeam atentie lucrurilor neplacute. Unii dintre cei de la YO3KDA sunt acum ramasi doar in amintiri, s-au SK dupa cum se mai zice (Emil YO3RY si Nae YO3ZM), iar altii si-au cautat vadul pe alte meleaguri. Din pacate nici Nasu Costica YO3ARD nu mai este printre noi ca sa-si mustruluiasca finii ca au lasat balta YO3KDA. Asa trec timpurile si odata cu ele ne trecem si noi! 3CCC: Familia v-a fost alaturi cand ati devenit radioamator? 3AL: Familia m-a tolerat cu multa rabdare, dar mi-a tolerat inclusive prietenii radioamatori care imi veneau in vizita. Iarta-ma ca m-am lungit la vorba, dar cred ca am fost instigat. Am gasit cateva cuvinte despre Radioclubul YO3KDA unde a activat si nenea Puiu, in almanahul Tehnium din 1984 si pentru ca erau lucruri interesante care completau acest interviu, am scanat paginile si le-am pus langa celelalte fotografii. Interviul si fotografiile au fost facute pe data de 8 septembrie 2009. |
|
|
|
|
| |||||
|
|
|
|
| |||||
|
|
| 12 Images | Made with JAlbum & Chameleon | Help |